31 ianuarie

 În această lună, în ziua a treizeci şi una, pomenirea Sfinţilor făcători de minuni şi doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan.

Aceşti sfinţi mucenici au trăit în zilele împăratului Diocleţian. Chir era din Alexandra, iar Ioan era din Edesa. În prigoana pornită atunci împotriva creştinilor, Chir s-a dus spre mare, către aşa-zisul sân al Arabiei, şi luând cinul călugăresc a locuit acolo. IoanIar Ioan venind la Ierusalim şi auzind de minunile ce le făcea Chir, că vindecă tot felul de boli şi de neputinţe, s-a dus la Alexandria. Iar de acolo aflând unde se găsea Chir, s-a dus la el şi a vieţuit laolaltă cu el. Şi trăind ei acolo, au auzit că a fost prinsă o femeie, anume Atanasia cu trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista şi Eudoxia, pentru credinţa în Hristos, şi că trebuie să stea în faţa judecătorului. Sfinţii s-au temut ca nu cumva femeile, de teama chinurilor, să cadă din credinţă. De aceea au mers la ele şi le-au îmbărbătat să rămână tari în chinuri. Din această pricină au fost prinşi şi ei, şi după multe chinuri li s-au tăiat capetele, împreună cu femeile despre care a fost vorba.

Bijuterii pentru suflet

Voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii.

Se spunea pentru avva Ioan Colov, ca a zis odata fratelui sau celui mai mare: voiam fara de grija sa fiu, precum ingerii sunt fara de grija, nimic lucrand, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu. Si dezbracandu-se de haina, a iesit in pustie. Si facand o saptamana, s-a intors catre fratele sau si dupa ce a batut in usa, l-a auzit pe dansul si mai inainte de a deschide, a zis: tu cine esti ? Iar el a zis: eu sunt Ioan, fratele tau. Si raspunzind i-a zis lui: Ioan s-a facut inger si nu mai este intre oameni. Iar el i se ruga zicand: eu sunt ! Si nu i-a deschis lui, ci l-a lasat pana dimineata sa se trudeasca.

Osteneala trupeasca si pazirea celor dinauntru

"A fost întrebat avva Agathon: "Ce este mai mare? Osteneala cea trupească sau păzirea celor dinăuntru?" Iar bătrânul a zis: "Omul este asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupească este frunza, iar păzirea celor dinăuntru este roada. Și fiindcă, după ceea ce este scris: (Matei 7, 16), arătat este că pentru roadă este toată osârdia noastră, adică pentru păzirea minții. Dar este trebuință și de acoperământul și podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile cele trupești".

Nu va ocupati de lucrurile care va tulbura

Un pelerin, aflat in apropierea Sfântului Paisie Aghioritul, a întrebat: Foarte mulți spun că vine antihristul, ce trebuie să facem? Parintele Paisie i-a raspuns: „Nu vă ocupați cu aceste lucruri, care vă tulbură și vă chinuiesc. Antihristul lucrează înlăuntrul nostru. Acolo trebuie să fim cu luare aminte și să-l înfrângem".

Arata indelunga-rabdare si iubire

"A zis bătrânul: Dacă te ajunge vreo boală a trupului, să nu te nelinişteşti. Căci dacă stăpânul tău vrea să-ți încerce trupul, cine eşti tu să te superi? Nu-ți poartă El grijă de toate? Nu cumva trăieşti în afară de El? Rabdă, deci, şi roagă-L să-ți dăruiască cele ce-ți sunt de trebuință; căci aceasta este voia Lui. Arată îndelungă-răbdare şi iubire." (Viața Sfântului Macarie Egipteanul, II, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34)

Dragostea crestinesca

Un bătrân a oferit unui alt bătrân o locuinţă, o chilie călugărească. Aceste două chilii erau aproape una de alta. După un timp, bătrânul care a primit chilia spre folosinţă era cercetat pentru povăţuiri duhovniceşti de mai multe persoane decât bătrânul care a dat chilia. Din lucrarea diavolului, s-a iscat mare vrăjmăşie între cei doi bătrâni. Într-o zi, bătrânul care a dat chilia s-a pornit mânios ca să-l scoată din chilia donată.

Diferenta intre a fi aproape si a fi inauntru

Un vanator, in jungla, a constatat la un moment dat ca i s-a umezit praful de pusca si aceasta nu mai functiona. A aparut un leu. Cand a vazut leul, stiind ca pusca nu mai functioneaza, a inceput sa alerge. Stia undeva, in apropiere, o cabana unde s-ar fi putut adaposti. A alergat pana la cabana si leul nu l-a ajuns.

Sa te vezi mai prejos de orice faptura

Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Văd că amintirea lui Dumnezeu rămâne în sufletul meu“. Bătrânul îi zice: „Nu este mare lucru să ai mereu cugetul împreună cu Dumnezeu, dar este cu adevărat mare lucru să te vezi pe tine mai prejos de orice făptură. Aceasta şi osteneala trupului duc la smerenie“

Cand il asculta Dumnezeu pe om

Avva Moise a zis:„De nu va avea omul în inima sa cum că este păcătos, Dumnezeu nu-l ascultă pe el. Și l-a întrebat un frate: Ce este aceasta, a avea în inimă că este păcătos? Și i-a zis lui bătrânul: Cel ce-și poartă păcatele sale nu le vede pe ale aproapelui său”.

Deplina ascultare

Avva Silvan dorind sa le descopere celorlalti parinti cat de ascultator este Marcu si de ce il pretuieste atat de mult, i-a luat cu sine sa se plimbe prin desert.  La un moment dat, cu totii au vazut un purcel. In acel moment Avva Silvan ii spune lui Marcu: Vezi vitelusul acela, copile?, iar Marcu raspunde: Da! Apoi continua: Ce coarne semete are!, si Marcu graieste din nou: Da, avva.

Birui patima, alungi diavolul

A spus avva Pityríon, ucenicul avvei Antonie: cel care vrea să izgonească demoni, mai întâi să-şi robească patimile; că pe ce patimă o va birui cineva, aceleia îi şi izgoneşte demonul. Urmează mâniei, zice demonul. Dacă vei birui mânia, e izgonit şi demonul ei. Şi la fel cu fiecare patimă.

Dumnezeu vede pretutindeni faptele oamenilor

Ziceau despre avva Ghelasie, că adesea fiind bântuit de gândul să meargă în pustie, a zis ucenicului său într-una din zile: frate, fii bun, şi îngăduie orice aş face, şi nu vorbi cu mine săptămâna asta. Şi luând un toiag de palmier, a început să se preumble prin curticica sa; şi a obosit, întinzându-se puţin, şi ridicându-se iar se preumbla. Făcându-se seară, îi spuse gândului: cel care se preumblă prin pustie nu mâncă pâine, ci verdeţuri; tu din pricina neputinţei tale mâncă lăptuci. Şi făcând aşa, îi spuse iar gândului: cel din pustie nu doarme sub acoperiş, ci sub cer. Fă şi tu aşa.

Arata indelunga-rabdare si iubire

"A zis Sfântul Macarie Egipteanul: Dacă te ajunge vreo boală a trupului, să nu te nelinişteşti. Căci dacă stăpânul tău vrea să-ți încerce trupul, cine eşti tu să te superi? Nu-ți poartă El grijă de toate? Nu cumva trăieşti în afară de El? Rabdă, deci, şi roagă-L să-ți dăruiască cele ce-ți sunt de trebuință; căci aceasta este voia Lui. Arată îndelungă-răbdare şi iubire".

Fiecare virtute are in umbra ei slava desarta

"A observat cineva din cei ce pot să vadă şi văzând a povestit următoarele: Şezând eu în adunare, au venit dracul slavei deşarte şi dracul mândriei şi s-au aşezat în amândouă părţile mele. Şi unul mi-a împuns coasta cu degetul lui iubitor de slavă deşartă, îndemnându-mă să spun oarecare vedere sau lucrare pe care am săvârşit-o în pustie. Şi după ce l-am depărtat pe acesta zicând: «Întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi grăiesc mie rele», repede cel de la stânga îmi şopti la ureche: «Bine, bine ai făcut şi mare te-ai făcut, biruind pe maica cea preaneruşinată». Către acesta, continuând îndată partea următoare a stihului, am zis: «Întoarcă-se ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: bine, bine»" (Sfantul Ioan Scararul)

Astazi zic: Mozart

Se spune că marele compozitor Gounod ar fi spus odată unor tineri elevi ai săi: „Cu cât creşti şi devii mai mare în creaţiile tale, cu atât îi priveşti cu mai mult respect şi cu mai mare smerenie pe marii creatori dinaintea ta. La vârsta voastră ziceam: «Eu». Eu eram cel mai mare. Când am împlinit vârsta de 25 de ani, am început să zic: «Eu şi Mozart». Astăzi zic: «Mozart!»”

O lingurita?

O batrana i-a marturist preotului pe patul suferintei dintr-un spital, ca atunci cand va fi inmormantata sa i se puna in mana o lingurita. Mirat, preotul a intrebat: Dar de ce vreti sa fiti inmormantata cu o lingurita? Atunci batrana i-a grait: Cand eram tanara si participam la diferite petreceri, cunosteam ca avea sa vina prajitura, adica ceea ce era mai bun, cand langa farfurie era asezata lingurita. La inmormantare, doresc sa le atrag atentia tuturor prin purtarea linguritei, ca ceea ce este mai bun, abia de acum incepe.

Si toate astea o sa treaca

Odată, la un înţelept a venit un vizitator şi a început să se plângă:

- Totul îmi merge groaznic, mai rău nici că se poate: mi-am pierdut slujba, nevasta mea este bolnavă, fiica mea nu reuşeşte deloc să se mărite, fiul meu nu vrea să înveţe...

Ştiţi cumva să-mi spuneţi ce aş putea să fac?

- Există un mijloc din bătrâni - a răspuns înţeleptul. Trebuie să luaţi multe hârtiuţe, să scrieţi pe ele: „Şi toate astea o să treacă!" şi să le puneţi prin toate camerele.

Binecuvantarile tatalui

Omul a căzut pe gânduri, a mulţumit şi a plecat.

Un înţelept îşi mărita fata.

Aceasta i-a cerut:

- Tată, binecuvântează-mă!

Tatăl i-a zis:

- Fie voia Domnului să nu-mi mai treci vreodată pragul casei!

Barfa

„Făcându-se o agapă a fraţilor în biserică şi venind ei şi vorbind întreolaltă, Avva Isaia le-a spus: «Tăceţi, fraţilor, că am văzut pe un frate mâncând cu voi şi bând pahare câte aţi băut şi voi şi rugăciunea lui urcă înaintea lui Dumnezeu ca un foc». Şi zicea iarăşi că, dacă vrea Dumnezeu să miluiască sufletul, iar acesta se împotriveşte şi nu vrea, ci împlineşte voia sa, îi îngăduie să pătimească cele ce nu voieşte, ca astfel să-l caute pe El“. (O apoftegmă păstrată de Paladie)

Cum suntem datori sa ne rugam?

Întrebat-au unii pe avva Macarie, zicând: cum suntem datori să ne rugăm? Le-a zis lor bătrânul: nu este trebuinţă a vorbi multe, ci a întinde adeseori mâinile şi a zice: Doamne, precum vrei şi precum ştii, miluieşte! Iar de va sta război asupra ta, zi: Doamne, ajută-mi! Şi El ştie ce e de folos şi face cu noi milă.

Dumnezeu e scump; diavolul e ieftin

Ruşii au un proverb care zice că „Cele ale lui Dumnezeu sunt scumpe; cele ale diavolului sunt ieftine”. De fapt, este invers. Diavolul vrea să ne orbească o vreme asupra urmărilor păcatelor noastre, încercând să răstoarne scara de valori a lui Dumnezeu. Fiul risipitor nu putea să vadă cât de scump urma să plătească neascultarea de tatăl său. Iuda şi-a dat seama prea târziu cât de scump avea să plătească pentru cei treizeci de arginţi. Cât de scump se plăteşte calea desfrâului, preacurviei, curviei, drogurilor, alcoolismului, urii, mândriei, prejudecăţii, invidiei, lăcomiei! Prin comparaţie, cât de mic este preţul slujirii lui Dumnezeu: dragoste, pace, iertare, întărire în slăbiciune, conştiinţa împăcată!

Iată ce citim în cartea Urmarea lui Hristos:

„Omul, pentru un mic câştig, îndelung călătoreşte; dar pentru viaţa veşnică mulţi abia de-şi ridică piciorul de pe pământ. Unii umblă după cea mai jalnică răsplată; pentru un bănuţ se sfădesc fără de ruşine; pentru un lucru deşert şi o făgăduinţă nesocotită oamenii nu se tem să trudească zi şi noapte. Dar vai, pentru o bunătate neschimbătoare, pentru o răsplată nepreţuită, pentru cea mai înaltă cinstire şi slavă fără sfârşit ei se împotrivesc şi celei mai mici osteneli”.

Noi facem cele scumpe ieftine şi cele ieftine scumpe. Pentru cele ieftine jertfim totul, pentru cele scumpe nimic.

Dacă Hristos este Valoarea Supremă, se oglindeşte ea în viaţa mea de fiecare zi? Este Hristos în capul listei mele de priorităţi? Este El pe primul loc în chivemisirea timpului meu, a banilor şi a talentelor? Oare stă El pe tronul inimii mele?