Sfântul Paisie - din Farasa spre cer

 


"Vă recomandăm tuturor să urmăriți cu multă atenție toate episoadele despre viața Sfântului Paisie Aghioritul deoarece sunt foarte multe învățături importante pentru suflet și mântuire pe care - cu ajutorul rugăciunii și mila Domnului - le vom înțelege și ne vor fi de foarte mare de folos.

 Câteva cuvinte despre acest serial minunat:

În primul rând scenaristul acestu-i film al vieții Sfântului Paisie Aghioritul este unul dintre cei mai buni scenariști și actori din Cipru dar și un om foarte credincios. Soția acestuia joacă rolul mamei lui Sf. Paisie Aghioritul. Scenariul s-a bazat în mare parte pe învățăturile primite de scenarist de la Părintele său duhovnic.

 

Pentru a se putea face acest film, foarte mulți oameni au donat bani dar printre cei mai mulți bani au fost primiți de la cetățenii ruși care îl cunosc și îl iubesc pe Sfântul Paisie.

În acest film au jucat peste o mie de actori și s-a filmat în toate locurile reale unde a trăit Sfântul și costurile au fost foarte mari.

S-a depus foarte mult efort pentru acuratețea poveștii, refacerea detaliilor vremii și, mai ales, păstrarea valorilor spirituale ale Sf. Paisie.

Pe perioada pandemiei deși erau foarte mulți care jucau în acest film niciodată nu se îmbolnăvea nimeni în aceea zonă sau pe platou unde se filma deoarece ar fi fost nevoiți să oprească filmările iar apoi după ce plecau din acel loc, se închidea la scurt timp din cauza "covidului".

Acest film a avut un impact foarte puternic in Grecia. Niciuna dintre televiziuni nu a fost interesată să îl cumpere pentru difuzare ci doar o companie foarte mică din Grecia a acceptat să îl cumpere pentru difuzare având apoi cel mai mare rating cu un puternic impact asupra celor care l-au vizionat."

sursa www.resurse-ortodoxe.ro

 ***

Aseara pe TVR 2 am urmarit surprins, ca asa e la noi de un film care m-a zguduit! In primul rand pentru ca am vazut in alte vremi suferinta alor mei cand casa din Tulcea a fost demolata. Cainele legat la gura beciului cu ochii si dintii sticlind in lumina reflectoarelor buldozerelor, ultima noapte a casei in care am copilatit, o lume draga mie cu oameni parca sculptati in bazorelief pe care nu puteam sa il vad altfel decat cum erau in biocenoza lor... Sa nu dea Dumnezeu omului sa treaca prin cat poate sa indure. Eram cu scoala, cu ale tineretii valuri si ai mei nu se vaicareau, cautau cu demnitate sa sufere in ei! Tavalugul asta a fost impus, necesar, oricum ce a fost e nimic fata de aceasta lume nebuna in care traim azi, inca mai traim. Minunata lume reinviata in film si poate tot ce e azi cu flacarile iadului, foamete razboiala aiurea in afara asfixierii pamantului, butoanele pe mana unor netrebnici ordinari nu se poate sa fie si datorita pacatelor cumulate in timp... Cine stie!

 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Sfanta Maria, sarbatorita pe 15 august

Chemarea lui Filip si a lui Natanael