Sfantul Apostol Toma
Dupa
ce Mantuitorul i s-a aratat, iar el a putut sa se convinga de realitatea
Invierii, Toma a facut cea mai concisa si mai extraordinara marturisire de
credinta in Hristos: "Domnul meu si Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28).
Potrivit traditiei primare, mentionata de Eusebiu de Cezareea, Toma a
intreprins activitatea de evanghelizare a partilor, iar traditia apocrifa
il plaseaza ca propovaduitor al
Evangheliei lui Hristos in India, unde a suferit moarte de martir. Crestinii
sirieni din Malabar sustin cu tarie ca se trag din Sf. Apostol Toma si ca a
fost martirzat la Calamina (Mylapore), langa
Madras.
Exista
si o "Cruce a Sf. Toma", gravata in piatra, datand din sec. VI-VIII,
insotita de o inscriptie a carei
traducere este problematica. Moastele Sf. Apostol Toma au fost aduse la Edessa,
dupa unele pareri in anul 165, iar dupa altele in 394. Retinem ca data
plauzibila anul 165, intrucat legam de acest eveniment scrierea Faptelor lui
Toma, care, se pare, au fost redactate la sfarsitul secolului al II-lea si
inceputul sec. III-lea.
In
arta, Sf. Toma este reprezentat in genunchi
in fata Mantuitorului si
atingandu-I coapsa, iar in virtutea meseriei care i-a fost atribuita, aceea de
constructor, cu o rigla si un echer in mana. In evul mediu, el a fost
considerat patronul arhitectilor, zidarilor si al pietrarilor.
Apocalipsa
lui Toma
Apocalipsa
lui Toma este unul dintre textele apocaliptice apocrife atribuite unor persoane
proeminente din perioada nou-testamentara.
Spre deosebire de Apocalipsa lui Petru si Pavel, care prezinta vizionar
lumea viitoare, prezentul text se contureaza ca o profetie eshatologica,
continutul ei fiind descoperit lui Toma de catre Mantuitorul, care se
identifica pe Sine ca "Fiu al lui Dumnezeu Tatal...si tata al tuturor
duhurilor". Apocalipsa lui Toma a fost condamnata, alaturi de cea a lui
Pavel si Stefan, in sec. VI, in Decretul gelasian.
Pana
la descoperirea in sec. XX, a ceea ce pare a fi textul integral sau aproape
integral al Apocalipsei lui Toma, aceasta scriere ne era cunoscuta doar
fragmentar. Se pare ca textul a fost scris in context maniheic, in sec. V,
intrucat face referiri la moartea lui Arcadie si a lui Honoriu. Se crede ca
aceasta apocalipsa a fost cunoscuta in Anglia in sec. IX, deoarece ea sta la
baza Celor cincisprezece semne ale ultimelor zile, document atribuit
indeobste lui Ieronim. Textul s-a pastrat in doua versiuni,
una lunga si alta scurta. Versiunea scurta este cea mai veche marturie a
apocalipsei lui Toma, care a fost revizuita.
Cartea
lui Toma
Cartea
lui Toma sau Cartea lui Toma Atletul a fost descoperita in 1945-1946, in
colectia de scrieri gnostice de la Nag Hammadi - Chenoboskion in Egiptul de
Sus. Existenta acestei scrieri nu este atestata in literatura crestina primara.
Data scrierii acestei carti este plasata in prima parte a sec. IV. Se presupune
ca, desi s-a pastrat doar in limba copta, cartea lui Toma a fost scrisa la
origine in greaca. Locul scrierii ar fi Siria orientala, unde a fost scrisa si
Evanghelia dupa Toma. Cartea se prezinta ca un dialog intre Iisus cel Inviat si
Iuda Toma pe probleme morale si eshatologice. Spiritul dialogului se alatura
nuantelor gnostice care sugereaza revelarea unor adevaruri ascunse. Acest
dialog are si un specific aparte, in timp ce mentine structura dialogala,
dialogul se sfarseste la mijlocul textului, pentru a lasa loc unui monolog al
lui Iisus. Cu alte cuvinte, ceea ce incepe ca un dialog, sfarseste sub forma
unor maxime sau aforisme de invatatura.
Exista
si parti in care dialogul nu-si mai are loc, ceea ce face textul greu de inteles.
Raspunsurile date de Toma depasesc limitele unui dialog initiatic. in plus,
cele doua personaje par a vorbi despre lucruri diferite. Scopul cartii este de
a propovadui abstinenta sexuala si a promova viata ascetica. Un rol important
in intregul angrenaj doctrinar il are stradania de realizare a cunoasterii de
sine, prin care natura animalica este invinsa. Cartea lui Toma este deosebit de
importanta pentru cunoasterea diverselor tendinte prezente in traditia literara
crestina primara.
Evanghelia
Copilariei dupa Toma
Text
evanghelic apocrif existent in doua versiuni in limba greaca, precum si in alte
limbi: aramaica, etiopiana, georgiana, latina, slavona si siriaca. Versiunea
siriaca este o revizuire a celor grecesti si poarta mentiunea ca autorul este
Toma, denumit "filosoful israelit", "sfantul apostol" sau,
pur si simplu, "israelitul" (uneori, ismaelitul). In timp ce
versiunile grecesti si cea latina dezvaluie o serie de variatii, una din
versiunile grecesti fiind mai scurta, versiunea latina mai adauga inca un eveniment, si anume, al fugii in
Egipt si cateva minuni savarsite acolo de pruncul Iisus. Autorul acestui text
sustine ca transmite aspecte din copilaria lui Iisus, mai ales faptele
miraculoase pe care El le-a savarsit, impreuna cu Protoevanghelia lui Iacob,
Evanghelia Copilariei a fost folosita de diversi scriitori, cu precadere din
cercurile eretice sau sectare. Multe lucruri relatate in literatura apocrifa
si-au facut drum mai ales in arta crestina.
Evanghelia
dupa Toma
La
origine, acest text evanghelic apocrif a fost scris in greaca. Din textul
original s-a pastrat un fragment, descoperit la Oxyrhyncus. In 1945-1946 a fost
descoperita la Nag Hammadi in Egiptul de Sus, versiunea integrala a acestei
evanghelii in traducere copta, alaturi de alte texte de nuanta explicit sau
implicit gnostica. Acest text se pastreaza la Muzeul Coptic din Vechiul Cairo.
Originalul grec dateaza din jurul anului 150, iar versiunea copta din jurul
anului 400. In Biblioteca de la Nag Hammadi - Chenoboskion, Evanghelia dupa
Toma este inclusa in codicele X, nr. 37. Descoperirea ei intr-un corpus literar
presupus gnostic si asocierea ei cu Evanghelia lui Filip si cu textul lui
Matias (Cartea lui Toma, cuvintele tainice spuse a Mantuitorul lui
Iuda Toma si scrisa de Matias), i-a facut pe cercetatori sa sustina apartenenta
ei in randul scrierilor gnostice. La aceasta concluzie a contribuit si textul
pe alocuri criptic, ceea ce a facilitat
interpretari de tip gnostic.
Afirmatia
lui Chiril al Ierusalimului, care sustine ca aceasta evanghelie apartine
maniheilor, nu rezista deoarece textul a fost scris inainte de aparitia acestei
erezii. Cat priveste apartenenta gnostica, sustinatorii acestei idei nu sunt de
acord asupra tipului de gnosticism caruia i-ar apartine: valentinian, naasen
sau ofit. S-a sugerat mai apoi ca ar fi vorba de un text encratit, pe motiv ca
gnosticismul nu reiese clar din text. Autorul primei traduceri a acestei
evanghelii in limba romana sugereaza ca in acest caz este vorba despre un
exemplu timpuriu de contextualizare a mesajului evanghelic crestin la alt mediu
spiritual decat cel elenistic si iudaic, in speta, cel indian. El sustine acest
lucru pornind de la traditia crestina potrivit careia Sf. Toma a propovaduit
Evanghelia in India, argumentand totodata aceasta idee prin exegeza comparativa
a textului.
Faptele
lui Toma
Carte
apocrifa care expune, in 13 Praxeis (Fapte), calatoria, activitatea misionara
si minunile savarsite de catre Sf. Apostol Toma (Iuda Toma) in India. Este una
din singurele lucrari de acest gen care ni s-a transmis integral, in pofida
lungimii sale. Faptele lui Toma cuprind o serie de evenimente, uneori fara
legatura intre ele. Se pare ca au existat doua versiuni: una mai scurta si alta
mai lunga, datorita anexarii Patimirii lui Toma, care, pentru un oarecare
rastimp, a circulat independent de Fapte.
Textul original s-a pastrat in greaca si siriaca.
Exista versiuni de extensiuni diferite in armeana, etiopiana, latina si
slavona. Cat priveste locul si data scrierii exista un oarecare consens. Se
parte ca aceasta carte a fost scrisa la origine in siriaca, in cercul lui
Bardesanes (Bar Daisan) la Edessa. Aceasta supozitie se bazeaza pe afirmatia Sf. Efrem Sirul care
a spus, in comentariul sau la cartea apocrifa III Corinteni, ca aceasta secta (a
lui Bardesanes) in Faptele apocrife pe care te-a redactat,
i-a transformat pe Apostoli in propovaduitori
ai propriilor vederi nepioase.
Unele imne,
prezente in Faptele lui Toma, au
fost atribuite chiar lui Bardesanes. Au existat si voci care au sustinut ca, la
origine, Faptele lui Toma au fost scrise in greaca. Aceasta opinie nu a putut
fi mentinuta multa vreme si a cedat locul celei dintai. Harnack a fost de parere ca Faptele au fost
scrise simultan in greaca si siriaca. Alti cercetatori sustin ca Faptele lui
Toma ar fi adaptari ale unor povestiri si legende budiste la mediul crestin, in
sprijinul acestei idei nu exista insa argumente suficiente. Atitudinea rezervata a Faptelor lui Toma fata
de casatorie i-a determinat pe unii cercetatori sa discearna origini encratite,
prisciliene, maniheice sau gnostice. Retinem ca nuanta de ansamblu ca textul propriu-zis
este mai putin interesat in doctrina si ca preocuparea centrala este descrierea
faptelor savarsite de Toma, incununate de moartea lui martirica.
Pana
la sfarsitul sec. XIX, Faptele lui Toma erau considerate fara temei istoric.
Descoperirile arheologice de la Tashashila (Taxila), au scos la lumina monezi
si pietre, purtand inscriptii cu numele regelui Gondofornes. Pe baza acestor
marturii s-a stabilit ca regele Gondofornes a facut parte din dinastia
indo-parta a carei stapanire se intindea asupra teritoriilor din Afganistan,
Seistan, Sind, Punjab si asupra provinciei de nord-est, intre anii 95 i.d.Hr si
50 d. Hr., si ca a domnit in Punjabul de Apus, intre anii 20-40 d. Hr. Sir John
Marshall presupune ca Toma l-a vizitat pe Gondofornes in anul 40 d. Hr.
Istoricii
bisericesti nu sunt unanimi cu privire la activitatea misionara in India a Sf.
Toma. Totusi, Ipolit, Isidor de Sevillia, Dorotei, episcopul Tyrului, Sf.
Grigorie de Nazianz, Ieronim il considera pe Sf. Toma, "Apostol al
Indiei". Daca din punct de vedere istoric, Faptele lui Torna nu au o
valoare deosebita, ele arunca o raza de lumina asupra practicilor si a
ritualului crestin: savarsirea botezului prin afundare, celebrarea euharistiei
cu vin amestecat cu apa si paine, ungerea cu untdelemn etc.
In
acelasi timp, descifram din acest document diverse mentalitati ale vremii
legate de viata sociala, in limba romana, Faptele lui Toma au intrat prin
intermediul versiunilor slavone, care prezinta un text mai scurt si adaptat
(Abban devine Ivan). Exista totusi in Faptele lui Toma doua imne, Imnul nuntii
si Imnul perlei care faciliteaza un excurs teologic deosebit, datorita bogatiei
de nuante simbolice si ideatice pe care le propun. Studiul amanuntit al acestor
doua imne dezvaluie o serie de interferente doctrinare, care fac dificila plasarea
lor in istoria gandirii crestine si necrestine a vremii. Cu toate acestea,
unele sugestii legate de practicile rituale sunt de mare insemnatate pentru
intelegerea vietii liturgice in perioada crestina primara.
Prof.
Dr. Remus Rus
Fragment
din "Dictionar enciclopedic de literatura crestina din primul
mileniu", Editura Lidia
Sursa CrestinOrtodox.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu