Perenitatea albului in contrast cu negrul

 

In viata exista o caracterisica pur umana, aceea de a percepe si reflecta lumea din jur. Astfel practic omul este de fapt rodul a ce are in juru-i de la nastere pana moare. De aceea apar monstrii, de aceea apar ingerii. Lumea este o scena spunea marele Will si piesa vazuta de fiecare constituie educatia lui.  Ei bine astazi lumea Ortodoxa mai inainte cu cateva zile cea Catolica au in toata manifestarea Saptamanii Negre semnul acela al filozofiei chineze reprezentat mai sus. Omul trece de la suferinta alaturi de Mantuitor, de sacrificiul Sau suprem si umilitor prin asocierea pedepsei cu cea a unor talhari, la Lumina ! Nu sunt teolog, nu sunt filozof dar ca un simplu cetatean admir spectacolul milenar al lumii. Nimic mizerabil, nimic distrugator nu a ramas, au ramas doar excrementele umane puse acum cu fala de media vanduta si scarboasa in fata dar astia pier. Soarele, lumina, in noaptea intunecata a lumanarilor aprinse timid la inceput, apoi vast, prezenta odajdilor si a rugaciunilor, a osanalelor si a expozeurilor oamenilor cu sfintenie in trup si suflet ca Preafericitul Teocrist care dispare doar o data cu fostul sau ascultator! Sa ne cufundam in negrul acestor zile pentru a fi mai luminati de lumina ce va sa vina peste noi si in noi. Asa sa ne ajute Dumnezeu pre cei cu Dumnezeire in suflete si trupuri !