Pilda Fiului Risipitor
Duminica Fiului Risipitor ne descopera ca pentru a invia din moartea pacatului, este nevoie de pocainta. Daca am urmat fiului risipitor in cadere, trebuie sa-i urmam si in ridicare. Daca am cheltuit ca el mostenirea noastra harica, sa ne grabim, asemeni lui, sa ne intoarcem in bratele Parintelui Ceresc. Fiul cel tanar cere partea de avere si merge intr-o tara departata. Aceasta tara este chipul libertatii pe care Dumnezeu o acorda omului. Tara departata este un spatiu nedefinit, unde harul lui Dumnezeu nu este cautat, iar libertatea umana devine robie a pacatului. Acest fiu, foloseste intr-un mod pacatos libertatea - cheltuieste averea si ajunge sluga la un crescator de porci. Tinand seama ca porcii erau considerate a fi animale necurate, fiul devenind paznic al acestor animale, simbolizeaza ca a devenit un pazitor al pacatelor.
Pilda
Fiului Risipitor ne marturiseste ca s-a facut foamete mare in acea tara.
Dumnezeu, in purtarea Sa de grija fata de aceasta lume, ingaduie sa se abata
foametea, ca prin ea omul sa se trezeasca din pacat. Este trist, insa adevarat,
ca adesea omul se roaga pentru sanatate, doar atunci cand nu o mai are.
Momentul
schimbarii este hotararea sa de a se intoarce acasa. Calea intoarsa catre tatal
a fost posibila pentru ca si-a venit in sine. Acesta este punctul de plecare de
la pacat spre Dumnezeu. Pacatul cufunda sufletul in somnul uitarii de sine, al
nesimtirii si al nepasarii. Pacatosul doarme adanc. A-ti veni in sine inseamna
a te destepta din somnul pacatului. Simtind primejda ramanerii in pacat, Fiul
Risipitor spune: "Sculandu-ma voi merge”. Deci, nu este de ajuns sa te
trezesti, trebuie sa lasi in urma pacatul. Sa nu uitam ca cel ce a fost trezit
poate sa adoarma la loc. Insa, cel care s-a hotarat sa paraseasca pacatul, daca
nu primeste Spovedania si Sfanta Impartasanie, nu are putere sa faca un lucru bun.
Inainte
ca el sa ajunga acasa din tara indepartata unde si-a cheltuit averea si a fost
cuprins de foamete, tatal il vede si alearga, fara sa spuna ceva, cade cu totul
pe grumazul sau, il imbratiseaza si il saruta. Asa se intampla si in Taina
Spovedaniei. Cand omul si-a marturisit pacatul, Dumnezeu trece de la starea de
Judecator, la cea de Parinte milostiv. O data ce omul a hotarat sa se schimbe
si Dumnezeu ii da alta infatisare: ii daruieste inel, haina, incaltaminte si
junghie vitelul cel gras. (Inelul semnifica impacarea, incaltamintea - harul de
a calca peste patimi si a merge pe caile Domnului, iar vietulul cel gras -
Euharistia)
Potrivit
exegezei traditionale, parabola fiului risipitor e o concentrare a iconomiei
mantuirii. Graba tatalui care vine in intampinarea fiului sau pocait
intinzandu-i bratele, simbolizeaza plecaciunea Cuvantului Care "vine in
intampinarea" omului cazut prin intrupare. Hristos isi intinde bratele
Sale pe Cruce pentru a strange intreaga umanitate si a o aduce la sanul Tatalui
indumnezeind-o, asa cum tatal parabolei isi intinde bratele ca sa primeasca cu
drag pe fiul sau. Hristos este de asemenea reprezentat si de vitelul cel gras
junghiat, obiect al bucuriei vesnice a invitatilor la banchetul eshatologic.
Doi
fii risipitori
Fiul
cel tanar pacatuieste pentru ca se indeparteaza de tata si pierde darurile
primite (averea). Nu in afara lui te mantuiesti, ci numai vietuind impreuna cu
el.
Fiul
cel mare pacatuieste pentru ca nu-l vede pe tata ca pe un parinte. Intre el si
tata nu este o relatie de inrudire, ci una juridica, caci spune: "Iata, de
atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu
mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest
fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el
vitelul cel ingrasat”. Daca ar fi aratat ca este cu adevarat fiu, ar fi facut
acelasi lucru pe care l-a facut tatal – ar fi alergat spre fiul care venea spre
casa pe care o parasise. Fiul cel mare ignora adevarata natura a iubirii, unde
totul e posedat de fiecare: "Tu esti totdeauna cu mine. Tot ce am e al
tau”.
Convietuirea
cu tatal sau l-a ferit de riscurile si primejdiile, pe care le-a intampinat
fratele sau mai mic. Cu toate acestea, fara-ndoiala, gestul lui de a nu vedea
cu ochi buni manifestarile de dragoste ale tatalui sau dovedeste ca el nu
ajunsese inca la nivelul cuvenit in ce priveste virtutea dragostei. Fiul cel
mare, cel care nu paraseste casa, este chipul omului care nu intelege ca
milostivirea lui Dumnezeu e mai mare decat dreptatea pe care o inteleg oamenii.
Milostivirea lui Dumnezeu depaseste calculele omenesti, este putere de viata.
Adesea dupa dreptate se ucide viata, insa, dupa milostivire viata este
recuperata.
Constantin
Noica, spunea ca "sunt doua feluri de a risipi. Exista risipa celui care,
intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea
fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui
cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El
strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul
ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce
a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si
atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?“.
Fiul
Risipitor model?
Se
pune intrebarea: merita a fi recomandata ca model experienta dramatica a fiului
pierdut ? Fireste, ca nici un tata n-ar dori-o pentru copilul sau si nici un
tanar pe contul lui propriu. Staruinta in virtute si pastrarea comuniunii cu
Dumnezeu sunt preferabile unei vieti care aluneca spre pacat. Cel ce recomanda
sau doreste aceasta experienta comite un pacat impotriva Duhului Sfant prin
prea marea incredere numai in bunatatea lui Dumnezeu fara a colabora si
personal la mantuirea proprie. Sa nu uitam ca pacatul poate fi iertat de
Dumnezeu prin duhovnic la spovedanie, dar urmarile lui nu sunt prin aceasta cu
totul sterse. Spre pilda, rapirea vietii cuiva e ireparabila, chiar daca
criminalul obtine iertarea duhovnicului.
Acum
e vremea sa ne uitam la noi, daca ne asemanam cu Fiul risipitor, trebuie sa
parasim cele contrare firii si sa ne intoarcem la cele potrivit firii.
Dimpotriva, daca implinim poruncile, sa fim atenti sa nu ne asemanam fiului cel
mare, suntem in casa, dar departe de tata, nevrednici de a gusta din vitelul
cel ingrasat.
Evanghelia
duminicii Fiului Risipitor
11.
„Un om avea doi fii.
12.
Si a zis cel mai tanar dintre ei tatalui sau: Tata, da-mi partea ce mi se
cuvine din avere. Si el le-a impartit averea.
13.
Si nu dupa multe zile, adunand toate, fiul cel mai tanar s-a dus intr-o tara
departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfranari.
14.
Si dupa ce a cheltuit totul, s-a facut foamete mare in tara aceea, si el a
inceput sa duca lipsa.
15.
Si ducandu-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei tari, si acesta l-a
trimis la tarinile sale sa pazeasca porcii.
16.
Si dorea sa-si sature pantecele din roscovele pe care le mancau porcii, insa
nimeni nu-i dadea.
17.
Dar, venindu-si in sine, a zis: Cati argati ai tatalui meu sunt indestulati de
paine, iar eu pier aici de foame!
18.
Sculandu-ma, ma voi duce la tatal meu si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si
inaintea ta;
19.
Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Fa-ma ca pe unul din argatii tai.
20.
Si, sculandu-se, a venit la tatal sau. Si inca departe fiind el, l-a vazut
tatal sau si i s-a facut mila si, alergand, a cazut pe grumazul lui si l-a
sarutat.
21.
Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic
sa ma numesc fiul tau.
22.
Si a zis tatal catre slugile sale: Aduceti degraba haina lui cea dintai si-l
imbracati si dati inel in mana lui si incaltaminte in picioarele lui;
23.
Si aduceti vitelul cel ingrasat si-l injunghiati si, mancand, sa ne veselim;
24.
Caci acest fiu al meu mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat. Si au
inceput sa se veseleasca.
25.
Iar fiul cel mare era la tarina. Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a
auzit cantece si jocuri.
26.
Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea.
27.
Iar ea i-a raspuns: Fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel
ingrasat, pentru ca l-a primit sanatos.
28.
Si el s-a maniat si nu voia sa intre; dar tatal lui, iesind, il ruga.
29.
Insa el, raspunzand, a zis tatalui sau: Iata, atatia ani iti slujesc si
niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa
ma veselesc cu prietenii mei.
30.
Dar cand a venit acest fiu al tau, care ti-a mancat averea cu desfranatele, ai
injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat.
31.
Tatal insa i-a zis: Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale
sunt.
32.
Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era
si a inviat, pierdut era si s-a aflat”.
(Luca
15, 11-32)
Sursa:
CrestinOrtodox.ro
Calendar
Ortodox
Comentarii
Trimiteți un comentariu