Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor)

 

Valoarea dumnezeiasca a intrebarilor

„Vino de urmeaza Mie!"

Si in Evanghelia de astazi, Hristos este un interlocutor care pune in valoare aceste aspecte de viata. Textul ne spune cum un dregator cauta raspuns la marea intrebare: „Ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?"(Lc 18, 18) si cum Domnul nu sta la vorba, ofera solutia. Dupa ce-i insira poruncile Vechiului Testament, intr-o ordine care dovedeste ca nu le invatase pe de rost, ci le intrupa, si afla cum interlocutorul sau le-a implinit din tineretile sale, adauga una care nu mai privea comunitatea de marturisitori, ci pe el, el dregatorul, el, intrebatorul, el, cel care iesise in fata cu intrebarea: „Vinde toate cite le ai si le imparte saracilor, si vei avea comoara in ceruri; si vino de urmeaza Mie!"(Lc 18, 22).

Reactia

Reactia bogatului dregator, una cu reactia noastra. Cind ni se cer lucruri legate de filosofia credintei, de marturisirea cu gura a crezurilor noastre, cind expunem cele pe care le credem, sintem eroici. Plini de rivna si solutii pentru altii. Cind vine insa vorba de propria noastra viata, dezastru. Cind este sa trecem dinspre stiinta crestina spre viata crestina, lucrurile se complica. Or, aici este esenta crestinismului! Hristos nu S-a intrupat in nici un caz pentru a ne invata texte pe de rost, pentru a ne face noi biblioteci de exegeze, dictionare de termeni crestini, teze de doctorat, multe halucinatorii ca subiect in raport cu crestinismul viu, adormite in praful memoriei bibliotecilor. Hristos a venit ca, intrebat de fiecare dintre noi „Ce sa fac ca sa mostenesc viata cea de veci", fiecaruia dintre noi sa-i adreseze raspunsul necesar, chiar daca el nu este cel scontat.

Raspunsul Sau are astfel o parte pentru fiecare si o alta comuna, care a devenit sensul deplinatatii in Hristos a lumii: „Vino si urmeaza Mie!"

Intepenirea sufleteasca

Nu stiu ce a dat reactia de fuga a dregatorului. Sfatul de a vinde tot sau cererea prieteneasca de a-L urma pe El, pe Hristos? Pentru ca de multe ori am remarcat ca renuntam usor la cele ale noastre, mai ales cind nu le prea avem, dar foarte greu la noi, la cele din noi la care tinem, la idolii nostri dinauntru, catapetesmele noastre de minciuni din care ne hranim viata, ca ea sa fie suportabila. Exemplele cele mai la indemina sint in noi insine. De multe ori si in multe chipuri am renuntat la lucruri care ni se cuveneau, dar ce greu la cele care credeam ca ni se cuvin, la cele care ne incapatinam sa credem ca ne reprezinta, ca sint valorile care ne reprezinta cel mai bine! De aceea cred ca mai greu i-a fost dregatorului greu de urmarea lui Hristos nu lepadarea de avere, Mintuitorul descoperindu-ne inca o data ca nu bogatia este problema, ci intepenirea sufleteasca pe care o produce ea.

Cautam raspunsuri semipreparate

Textul mai este actual? Sigur. Doar atit ca, astazi, noi L-am intreba pe Hristos cum sa facem bani, cum sa traim cit mai mult, cum sa ne ascundem pacatele, cum sa smecherim viata, sau prostii de genul cind vine cutremurul?, daca exista martieni sau nu... Ce mai, am face un talk-show cu Hristos, penibili si plini de ifose. De ce? Pentru ca mintuirea si-a pierdut din centralitate, s-a rupt sufletul nostru de marile intrebari, cautam raspunsuri semipreparate, caldute, care sa nu ne tulbure amiezele si noptile, sa nu ne tulbure dregatoriile tulburi din care ne cistigam parutele noastre vesnicii. Este actual textul? Sigur. Ce interesant ar suna acest text rostit mai des de politicienii nostri locali, nationali si, mai nou, europeni. Ce valoare au rostirile lor in raport cu vesnicia cu Hristos, cit din averile facute pe seama surogatelor de dragoste politica rezista la acel „Vino dupa mine!". Sigur este actual. Cititi-l mai des, inclusiv pastorilor vostri sufletesti, aduceti-le aminte, cu timp si fara timp, ca esenta mintuirii lor este mergerea cu Hristos, pe Cale, fara falsuri in rostire si traire. Si nu pierdeti din vedere ca atunci cind Il intrebati pe Hristos despre cele pe care le aveti de facut, s-ar putea sa nu va dea raspunsul pe care-l asteptati, pe gustul vostru, ci pe sufletul Lui. Aici este cheia finalului acestei Evanghelii: „Ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu" (Lc 18, 27).

Hristos este Raspunsul!

Despre acea desertare de orgoliu si slava vorbeste Hristos! El este primul care face exercitiul acesta al lepadarii de Sine, pentru a ne face posibile si apropiate toate cele necesare Cerului. Hristos este Raspunsul! De aici valoarea dumnezeiasca a intrebarii „ce sa fac ca sa mostenesc viata cea de veci". Hristos spune sa ne facem EL. Ca atunci cind ne intrebau, mici fiind, ce vrem sa ne facem cind o sa fim mari. Hristos sa ne facem, urmindu-L.

Pr. Conf. Univ. Dr. Contantin Necula

Sursa CrestinOrtodox.Ro