Etiopia Sfântului Apostol Matei – o ţară creştină într-o mare islamică

 „Nu lipsi de la Liturghia Euharistică, pentru că ea nu este completă fără tine!”. Puţini ştiu însă că aceste cuvinte sunt înscrise pe frontispiciul fiecărei biserici ortodoxe din Etiopia. Etiopia este singura ţară din Africa în care creştinismul este religie de stat. Biserica Ortodoxă de aici îşi are începutul prin anii 330. Etiopia datează de mai mult de 2000 de ani, Biblia – atât Vechiul, cât şi Noul Testament – o citează de multe ori. Naşterea mitică a Etiopiei a avut loc pe timpul regelui Solomon şi a reginei Saba. Fiul celor doi, Menelik I, a inaugurat o dinastie de împăraţi etiopieni care a dăinuit până în anul 1974, când o lovitură militară l-a înlăturat pe ultimul împărat, instaurând un regim marxist. Singura ţară din Africa cu alfabet şi sistem numeric propriu, Etiopia are un calendar propriu (cu 13 luni în an) care se suprapune, în practică, cu calendarul iulian. Are o limbă proprie, Ge’ez, folosită astăzi doar în limbajul liturgic. De asemenea, este singura ţară necolonizată vreodată din Africa, iar armata sa este unica armată de negri care a înfrânt vreodată o putere militară europeană (Italia lui Mussolini, în 1941). Se spune că Sfântul Gheorghe le a fost ajutător etiopienilor în luptă. Etiopia este una din cele mai sărace ţări din lume. Dar creştinii din această ţară, circa 45 de milioane de ortodocşi, sunt foarte evlavioşi. Sfântul Apostol Matei a predicat Evanghelia etiopienilor După Înălţarea Domnului la ceruri, Sfântul Apostol Matei a mers şi a propovăduit printre evrei. În cele din urmă, Sfântul Apostol Matei a ajuns în Etiopia, unde a predicat Evanghelia. Aici el a fost martirizat de Fulvian, guvernatorul regiunii, fiind aruncat în foc. După ce Sfântul Apostol Matei şi-a dat de bunăvoie sufletul în mâna Domnului, trupul său a fost pus într-un sicriu şi aruncat în mare. Dar a fost adus de apă în faţa bisericii pe care o zidise. Fulvian, persecutorul Apostolului, s-a pocăit imediat, a renunţat la poziţia sa puternică şi mai apoi a fost hirotonit preot de către Episcopul Platon. După moartea lui Platon, Sfântul Apostol Matei i-a apărut preotului (care îşi luase numele de Matei) şi i-a cerut să urce pe scaunul episcopal. În secolul al IV-lea, Sfântul Frumenţiu, hirotonit episcop de către Sfântul Atanasie al Alexandriei, l-a convertit la creştinism pe tânărul rege aksumit Ezana, acesta primind la botez numele Abreha („El a luminat“). În scurt timp, creştinismul a devenit religie oficială de stat, rămânând astfel până în 1974. Sfântul Frumenţiu este cunoscut şi astăzi de creştinii etiopieni ca Abba Salama (Părintele Păcii) şi Kassate Berhan (Aducătorul Luminii), iar Sfântul Atanasie, numit „Stâlpul Ortodoxiei“, este, de asemenea, cinstit în mod deosebit, mai ales datorită relaţiilor istorice cu Biserica Egipteană. Creştinismul în această ţară nu este unul de Duminică Etiopienii, al doilea popor din lume care a recunoscut creştinismul ca religie de stat după Armenia, au traversat ultimele 16 secole ca bastion al Crucii, izolaţi într o mare de lume arabă sau păgână. Creştinismul e trăit aici în cel mai autentic şi intens mod cu putinţă, la nivel de individ, de familie şi de comunitate, prin acceptarea vieţii amare de zi cu zi ca nevoinţă întru mântuire, ca şi prin păstrarea nealterată, în mod uimitor, a normelor morale şi a ritualurilor primelor comunităţi creştine, aproape ca în Faptele Apostolilor. Etiopienii se descalţă la intrarea în locaşurile de cult, urmând îndemnului lui Dumnezeu către Moise: „Scoate ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!” Au 250 de zile de post pe an pentru călugări şi preoţi sau 180 de zile, obligatorii pentru toţi. Etiopia este „Ţara lui Dumnezeu” şi limba gheez, „limbă a îngerilor”, aşa spun şi azi credincioşii etiopieni. La botezul creştin, fiecărui prunc i se leagă la gât o Cruce pe care nu are voie să o dea jos până în momentul morţii, ea fiind apoi moştenită de către cel mai mic copil al familiei. De asemenea, unii dintre etiopieni au tatuat pe frunte sau la gât crucea. Creştinismul în această ţară foarte de săracă nu este unul de Duminică sau sărbătoare, ci este viaţă. „Nu lipsi de la Liturghia Euharistică, pentru că ea nu este completă fără tine!” aşa scrie pe faţada fiecărei biserici. Asta înseamnă şi că Sfânta Liturghie nu începe până nu soseşte şi ultimul copil din sat! „Mâţhafă Kâdase” adică „Cartea Liturghiei” indică faptul că Liturghia se desfăşoară până la momentul împărtăşirii clerului. Apoi, preotul pune Sfânta Împărtăşanie într-un săculeţ de piele de capră şi merge să-i împărtăşească pe toţi bolnavii din sat care nu pot veni la Sfânta Liturghie. În tot acest timp, creştinii din biserică rămân pe loc. La întoarcere, preotul continuă slujba şi-i împărtăşeşte pe toţi cei de faţă. Astfel o Liturghie poate ţine chiar şi zece ore, timp în care nimeni nu pleacă acasă! Iar nouă, până şi cele două ore jertfite lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie ni se par multe. Biserica Etiopiană naşte încă martiri. Sărăcia extremă, foametea, conflictele armate, bolile, fac ravagii în această ţară cu oameni frumoşi şi credincioşi. Pe de altă parte, în ultimii ani, în Etiopia islamul se manifestă violent, existând numeroase atacuri îndreptate asupra comunităţilor creştine. În zonele în care majoritatea este musulmană, creştinii suferă persecuţii severe din partea musulmanilor. În anul 2011, numai într un singur raid, musulmanii extremişti au ars 70 de biserici şi peste 4.000 de creştini au fost nevoiţi să-şi părăsească casele, bisericile şi cimitirele. Creştinii din Etiopia se confruntă cu atacuri teroriste şi convertiri forţate la islamism. În tot acest context politic şi social, Biserica Etiopiană este o instituţie care a preluat multe din îndatoririle statului. Biserica deţine şcoli confesionale, biblioteci, centre de întrajutorare a persoanelor aflate în dificultate şi instituţii sanitare. După anul 1990 şi căderea regimului comunist Derg, Biserica Etiopiană a fost recunoscută drept biserică naţională. În anul 2013, Biserica avea 15.000 de şcoli confesionale, o sută de şcoli elementare şi zece seminarii. Biserica Etiopiană naşte încă martiri. În aprilie 2015, 30 de creştini etiopieni au fost împuşcaţi sau decapitaţi în Libia de Statul Islamic, ca duşmani ai islamului şi „urmaşi ai crucii”. Un popor sărac material, dar bogat spiritual. O ţară în care ziua naţională este una din cele 30 de sărbători închinate Maicii Domnului, iar icoana Sfântului Gheorghe nu lipseşte din nicio casă creştină etiopiană! La capătul lumii, Etiopia este o insulă de credinţă şi evlavie euharistică.

Maria Buleu

Sursa internet